Pe lâng-un cimitir drumul meu astăzi trece;
„Aici te vei întoarce,” - aud în minte - „ecce!”.
Și-ale lui verzi coroane, pesemne-s cele care,
Pe cel sleit de viață, l-îmbie la uitare.

Hei! dar, în recea casă, mi-e loc în vreo parte?
Că-s obosit teribil si rană mi-e de moarte!
Dar, ș-astăzi, mă alungă același crud hangiu,
Și, iar, plec mai departe, pe drumul lung, pustiu.

(adaptare liberă după ”Das Wirtshaus” de Wilhelm Müller)